În incinta mănăstirii, pe latura de est, se mai află o clădire din piatră care a adăpostit bucătăria (cuhnea) domnească. Unii autori au susținut că această construcție a fost de fapt o baie domnească, această opinie fiind susținută de Virgil Drăghiceanu,Nicolae Grigorașși Constantin Cihodaru.
Această cuhne este ultima construcție de acest fel rămasă pe teritoriul actual al României, clădiri cu același rol existând și la Curtea din Brâncoveni a lui Matei Basarab sau la Curtea din Potlogi, în dreapta porții de intrare. O clădire asemănătoare, dar mai simplă, a fost identificată de Gheorghe Balș la Mănăstirea Marea Lavră din Muntele Athos.
Această clădire este formată dintr-o cameră pătrată, cu latura de 7m, având o boltă semisferică, în mijlocul căreia se înalță un turn lanternă de formă cilindrică, având o calotă semisferică și opt ferestre. Turnul înălțat în centrul calotei acoperișului avea rolul de a permite fumului să iasă din încăpere.
Scriitorul Alecu Russo o descria în anul 1842 astfel: „În dreapta porții, lângă zidul Cetățuiei, dinspre Prut, este o zidire de formă rotundă, a cărei boltă este o adevărată minune de eleganță și de măiestrie. Lumina o primește pe deasupra ca domul Panteonului. Ce păcat că acea capodoperă de arhitectură servea, precum se spune, de bucătărie!”